Inceputul … si … Sfarsitul :-)

Alchimia Sunetelor ( The Sounds Alchemy )

 

By Alex Adrian Barothi

”  … – Exista trei tipuri de alchimisti ( … ) . Cei care sunt imprecisi fiindca nu stiu ce spun; cei care sunt imprecisi fiindca stiu ce spun, dar stiu si ca, limbajul Alchimiei se adreseaza inimii, si nu ratiunii.

  • Si cel de-al treilea tip? (… )
  • Cei care n-au auzit niciodata de Alchimie, dar care, prin vietile lor, au reusit sa descopere Piatra Filosofala. “

( Paulo CoelhoAlchimistul )

 

Cuvant Introductiv

 

De la inceput, socot ca este necesara trasarea limitelor in ceea ce priveste titlul: dintotdeauna, in legatura cu Arta, au existat mai multe principii de cercetare a motivelor ce-au facut sa apara acest tip de manifestare a dorintei de frumos existenta la om. Modul in care omul a acceptat si a cultivat aceasta latura a sufletului sau, in decursul veacurilor, ne transpare din ” povestirile ” ramase, adevarate sau nu, legende care, candva poate au fost realitate; din scrieri stravechi, trunchiate, dar care contin intotdeauna ” ceva ” care ne transpune intr-un timp imposibil de realizat la adevarata valoare pe care o reprezinta pentru istoria omenirii; din simbolurile sapate in piatra dura, vechi de milenii, si a caror insemnatate, si azi, de multe ori ne este ascunsa …

M-am oprit la aspectul prezentei numarului in muzica deoarece, in teoriile expuse in legatura cu aceasta, mi s-a parut ca intrevad ceva mult mai profund, mai plin de simboluri; suprematia numarului in doctrinaveche a pitagoreicilor m-a dus cu gandul la cele citite despre Hermes – si mai tarziu despre Alchimie – si mi-am spus:

<< – Oare de ce n-as putea privi tot procesul dezvoltarii in arta muzicala din perspectiva aceasta? In definitiv, Muzicianul poate fi comparat cu Alchimistul, chiar si daca ma gandesc doar la modul in care ” aranjeaza ” sunetele intr-o partitura, ” combinandu-le “, cautand un efect cat mai ” armonic “, cu aceeasi grija cu care Alchimistul combina elementele naturii intre ele in necontenita cautare a ” Pietrei Filosofale >>.

Aceasta lucrare nu va dori sa demonstreze ceva in mod special; poate doar sa incerce sa redescopere o latura ramasa ascunsa dar ca exista in om sub forma latenta: aceea a originilor a ceea ce iubeste si cultiva dintotdeauna, Arta – in toate manifestarile sale.

Omul modern, in goana sa, parca la intrecere cu timpul, uita de multe ori sa caute in el insusi acea oaza de liniste dupa care tanjeste atat; traieste uneori in virtutea unei inertii ignorante, care adeseori il deviaza, il izoleaza chiar de propriu-i destin, oferindu-i o imagine falsa fata de multe aspecte ale existentei sale. Nu este necesara cunoasterea unor notiuni temeinice de psihologie pentru a intrezari motivele ce il aduc pe om la o stare de tipul celei descrise; ce anume trebuie sa stim este faptul ca, la un moment dat, intuind aceasta ” decadere “, omul va incerca sa se ” salveze “, cautand din nou substraturile de alta natura ale lucrurilor.

De fapt, tocmai in urma unei astfel de actiuni ” de salvare intima ” s-a nascut ideea acestei lucrari: din convingerea ca muzica, si ceea ce stim despre ea, trebuie sa fi avut la inceputuri o explicatie de esenta miraculoasa, si in urma pasiunii pe care am nutrit-o intotdeauna pentru lumea Antichitatii, am cautat veriga de legatura intre cele doua. ” Nimic nou sub soare ” , e-adevarat, din punct de vedere stiintific, dar, din punct de vedere spiritual a reprezentat o adevarata revelatie, descoperirile facute oferindu-mi acel ” substrat de alta natura “, o hrana pentru suflet la care, pe masura ce o ” gustam “, simteam ca n-as mai putea sa renunt; este o experienta necesara, care ma imbogateste, aratandu-mi, daca mai era cazul, ca, de multe ori, pasiunea descopera in launtrul uman resurse nebanuite, care se manifesta << … Cam asa cum tasneste flacara din imbratisarea unui fulger ( … ) si lumina ei continua, fara a mai avea nevoie de alta alimentare din exterior ( … ) >>  ( Pythagoras )

*** *** *** ***

CONCLUZII

Nu stiu daca am reusit sa arat felul in care,  intr-o epoca plina de tehnologii care mai de care mai sofisticate – in care muzica se naste din simple apasari ale tastelor unui computer – figurile celor disparuti sunt inca prezente, trebuind doar sa ni-I reamintim ca EI sa reapara; este ca atunci cand, cu o bagheta ” magica ” in mana, am fi in stare sa ” chemam ” lucruri si fapte despre care nici n-am fi banuit ca exista …

 

Figura lui Hermes, mai intai, si apoi cea a lui Pythagoras, doua legende vesnic vii, au traversat intreaga istorie a omenirii, datorita unui singur gand ce li s-a nascut in suflet, si pe care au simtit ca trebuie sa-l exprime, lasandu-l mostenire peste vremuri, daruindu-ni-l: existenta, in OM, a faramei de Divinitate care la un moment dat poate sa se reintoarca in acel ” Intreg ” din care s-a desprins, acest lucru fiind posibil in urma descoperirii Limbajului Pur, limbajul cel mai Armonic pe care omul, oriunde-ar fi, il va intelege intotdeauna: Muzica.

E-adevarat ca, la un prim impuls exista tentatia de a spune: ” … Dar unde este Muzica?! ” – citind toate aceste date, poate uneori prea tehnice.

Iar eu voi raspunde: << Muzica este acolo unde il cauti pe Dumnezeu; Muzica este in tine. Daca ai reusit sa te armonizezi cu tine insuti, ai descoperit acea aparent indepartata armonie a sferelor .>> (Alex Adrian Barothi)

 

Astfel au ramas in istoria muzicii nume ca Bach, Mozart, Beethoven, Haydn, Wagner, Holst, si cati altii: ei au simtit lumina care ii apropia de armonii stiute doar de ei, de o Divinitate perceputa intr-un mod unic. Ei au fost cei pe care lumina nu i-a orbit* ci, dimpotriva, revarsandu-se asupra-le, a dainuit vesnic, peste toate generatiile ce le-au urmat.

Asadar, noi, cei ce dorim sa vorbim despre ei marginiti intre doua scoarte de carte, trebuie sa ne limitam la a spune, la final: ” – Da, am incercat sa transmit in cateva fraze, o istorie de cateva milenii .”

 

 

 

 

Leave a Reply