… si ai venit …

… mai intai sub forma unui zambet, pe care am vrut sa-l uit imediat ce l-am vazut intaia oara – durea prea tare, venea dintr-un trecut pe care nici macar nu-l stiam, o nostalgie care-mi taia in carne vie … Nu te recunoscusem, iar cand am facut-o, am incercat sa te-alung, cat mai departe,sa te uit … Sa traiesc in continuare luandu-mi seva din surogate – amortisem, iar tu ma atrageai intr-un vartej incontrolabil, vecin cu dementa …

Te-am alungat, te-am ocolit cum am putut mai bine, ma luptam, in gand, cu tine – refuzam sa te las sa te apropii; biet nenorocit, stiam ca voi fi doborat, dar am continuat sa lupt …

… Iti vedeam lumina, ma orbe

a, ma ardea, ma mistuia prezenta ta… ma perpeleam in absenta ta …

… Si te-am lasat sa ma faci sa plang …

… Si ce daca ? …

… Si ce daca?

… Am ochii obositi … Am cautat ani in sir, sa te zaresc, venind pe drumul pe care o apucasem eu … Nu te vedeam, te simteam doar, apropiindu-te – incet, subtil; prea incet – a trebuit sa ma hranesc cu surogate, sa incerc sa mi te-nchipui, sa te construiesc din dorinte si neimpliniri, sa invat sa te astept, sa alung ceata, sa fiu mereu treaz ca nu cumva sa vii intr-un moment in care n-am sa fiu …

… Ma simteam atat de obosit si batran … Si cautam in continuare, incercam sa vad dincolo de tot ceea ce incerca sa-mi acopere zarea, simteam ca trebuie sa vii, macar la asfintit …

… Si AI VENIT!